Una dintre mii şi mii. Acestei frunze i se sortise un destin special. Habar n-a avut. Viaţa ei? Perfect previzibilă: naştere la termen, primăvăratică; copilărie jucăuşă; orientare firească, spre soare; crenguţa-mamă, binişor poziţionată - nici prea sus, nici prea jos; vedere excepţională: măceşul acela superb (pe care l-a văzut născandu-şi florile); prietene, cu duiumul... Ce mai, o frunză la locul ei, cu ganduri vegetale, simple şi cuminţi.
Era cumva deosebită de celelalte, pentru că ştia să danseze bine de tot. „Vibrez atat de elegant!...”, a observat odată. Şi nu a contrazis-o nimeni, nici măcar sora ei geamănă. Poate nu şi-ar fi împlinit destinul dacă n-ar fi început să urmărească, de-acolo, de sus, cum îi creşte umbra. Nu s-a îngrijorat deloc, deşi se vedea înverzindu-se din ce în ce mai tare. A devenit neliniştită doar cand bătranele i-au spus de copac. Că el hrăneşte toate crenguţele..., că frunzele nu-s decat coroana lui..., că mai sunt şi alţi copaci!
„Cate taine...”, a fost auzită rostind. Şi ăsta e ultimul lucru pe care l-a spus. A început apoi să danseze în tăcere deplină, mulţumind aerului, mişcandu-se alături de surorile ei într-un dans mai graţios ca niciodată. Se spune că dansul ei continua şi cand nu bătea vantul...
Dansand, a început să viseze că zboară. Liberă, desprinsă de crenguţa ei, zbura. Ştia acum că şi zborul le este dat frunzelor, că e firesc să zboare, că zborul nu doare...
Iar cand timpul a dat verii semnalul de plecare, a fost prima care s-a avantat curajoasă, purtată de vant, lăsandu-se îmbrăţişată de aerul încă destul de cald. Pentru că, în timpul dansurilor ei tăcute, aflase secretul zborului ultim, înălţător prin cădere...
Zbura spre pămant, fericită pe de-a-ntregul. Căci se grăbea să hrănească copacul, care-i şoptise despre noi primăveri.
Va invit la o ceasca de ceai cu arome de menta, tei si busuioc, spre revigorare si linistirea gandurilor!
Este Luni.Azi m-am gandit sa imi deschid un blog , si prin acest blog.. vreau sa va arat cum gandesc. Chiar daca multi zic "uite-l pala.. e la liceu si se poarta ca un copil" , nu conteaza ca sunt la liceu.. important e ca tot copil sunt , si vreau sa ma bucur de asta cat mai pot. Au dreptate.. chiar ma port ca un copil.. dar fac chestia asta doar..ca ei sa se simta bine.. vreau ca cei din jurul meu sa se simta bine alaturi de mine. Acum a inceput scoala.. imi este greu sa ma acomodez cu noii colegii... deoarece am crescut "mare" sunt la liceu.. si a trebuit sa ne despartim :( .. Imi este dor de voi :( .. Au trecut prea repede cei 4 ani.. nu este drept.. mai vreauuu :x ... Ia hai gata cu romantismele.. ca incep sa plang..
O mica descriere.. Am 14 ani , am 1.74 , ochii caprui ...sunt o fire optimista.. tin la glume ... in limita bunului simt..si stiu sa ma distrez :x.
Cam atat pentru inceput. S-a facut ora 00:51.. maine am scoala.. trebuie sa invat :)).. Noapte buna copilasi;))!
Vreau sa va urez
Bun Venit pe blogul lui Dodo.
